Departe de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârşit,
Eu îi mulțumesc oricărui Dumnezeu
Pentru al meu suflet de necucerit.
În gheara sorţii, strâns fără cruţare
Eu nu am dat înapoi și eu n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.
Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Eu Sunt și Eu voi fi la fel, neînfricat.
Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul
Eu Sunt căpitanul sufletului meu.
