Caruselul Vietii

Când m-am trezit din visul copilăriei,
Realitatea…mi-a frânt aripile Inocenţei,
Provocându-mă să desluşesc misterul Vieţii
Şi să-mi însuşesc rolul Existenţei mele.
În faţa acestui spectacol, al propriei Iniţieri…
Sufletul… a devenit un martor tăcut
Al debutului meu în labirintul Sorţii,
Şlefuindu-mi conştiinţa clipă de clipă.
În toată acestă scenetă a trăirilor umane,
Mi-am explorat profunzimile Spiritului,
Dând Viaţă şi sens sentimentelor întrupate,
Inspirând în fiinţa mea Bucuria…dar şi suferinţa.
“Timpul…mi-a demonstrat vremelnicia Vieţii,
Fericirea…m-a făcut să înteleg agonia tristeţii,
Adevărul…mi-a argumentat slăbiciunea minciunii,
Dragostea…mi-a dezvăluit izvoarele şi sensul urii,
Blândeţea…mi-a expus cicatricile cruzimii,
Iubirea…m-a eliberat din abisul singurătăţii,
Credinţa…mi-a dat rezistenţă în arena realităţii.”
Astfel, am învăţat că fiecare clipă… e o provocare
În a-mi modela conturul propriului Univers.
Orice pas înainte…l-am considerat o victorie,
Iar înfrangerile….lecţii ce mi-au întărit răbdarea.

Link original:
https://dallina.wordpress.com/2011/05/05/caruselul-vietii/